română

Etimologie

Din bulgară кута (kuta).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cută cute
Articulat cuta cutele
Genitiv-Dativ cutei cutelor
Vocativ cută cutelor
  1. îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu.
  2. urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite.
  3. încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice.
  4. zbârcitură (a obrazului); rid, creț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe