cută

română

Etimologie

Din bulgară кута (kuta).

Pronunție

• AFI: /'ku.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cută	cute
Articulat	cuta	cutele
Genitiv-Dativ	cutei	cutelor
Vocativ	cută	cutelor

1. îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu.
2. urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite.
3. încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice.
4. zbârcitură (a obrazului); rid, creț.

Cuvinte derivate

• cuta

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acut
• caut

Referințe

• DEX '98 via DEX online