scofâlci

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) scofâlci
Infinitiv	a (se) scofâlci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) scofâlcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) scofâlcească
Participiu	scofâlcit
Conjugare	IV

(v.refl.) a slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă oasele; (p.ext.) a îmbătrâni sau a părea bătrân.
Boala l-a scofâlcit.
(v.refl.) (fig.) (despre obiecte) a se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji.