scrâșnire
română
Etimologie
Din scrâșni.
Pronunție
- AFI: /skrɨʃ'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scrâșnire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scrâșnire | scrâșniri |
| Articulat | scrâșnirea | scrâșnirile |
| Genitiv-Dativ | scrâșnirii | scrâșnirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri