Variante

Etimologie

Din bulgară скърша (skărša), sârbocroată scršiti.

Pronunție

  • AFI: /skrɨʃ'ni/


Verb


Conjugarea verbului
scrâșni
Infinitiv a scrâșni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scrâșnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scrâșnească
Participiu scrâșnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.).
    Își scrâșnea dinții.
  2. (v.intranz.) (fig.) a rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie.
  3. (v.intranz.) (p.gener.) a produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe