scrânteală

română

Etimologie

Din a scrânti + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /skrɨn'te̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului scrânteală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scrânteală	scrânteli
Articulat	scrânteala	scrântelile
Genitiv-Dativ	scrântelii	scrântelilor
Vocativ	scrânteală	scrântelilor

1. scrântitură.
2. (fig.) tulburare a minții: nebunie, țicneală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ancestrala

Referințe

• DEX '98 via DEX online