scrânteală
română
Etimologie
Din a scrânti + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /skrɨn'te̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului scrânteală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scrânteală | scrânteli |
| Articulat | scrânteala | scrântelile |
| Genitiv-Dativ | scrântelii | scrântelilor |
| Vocativ | scrânteală | scrântelilor |
- scrântitură.
- (fig.) tulburare a minții: nebunie, țicneală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online