scrânteală

română

Etimologie

Din a scrânti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /skrɨn'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scrânteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scrânteală scrânteli
Articulat scrânteala scrântelile
Genitiv-Dativ scrântelii scrântelilor
Vocativ scrânteală scrântelilor
  1. scrântitură.
  2. (fig.) tulburare a minții: nebunie, țicneală.


Traduceri

Anagrame

Referințe