scribe
(English)
Etimologie
Din engleză medie scribe, care provine din franceză veche scribe < latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר (sofér, „secretar”).
Pronunție
- AFI: /skɹaɪb/
Substantiv
scribe, pl. scribes
- (ist.) scrib; (spec.) copist, notar
- In Ancient Egypt, scribes often performed tedious tasks, such as copying texts by hand.
- (înv.) știutor de carte
- (tehn.) ac de trasat
- (umor.) scriitor; (spec.) jurnalist
Sinonime
- 1: (ist.) amanuensis, scrivener, tabellion
- 3: (tehn.) scriber
- 4: writer, journalist
Cuvinte derivate
Vezi și
Verb
Conjugarea verbului to scribe | |
Infinitiv | to scribe |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
scribes |
Trecut simplu | scribed |
Participiu trecut | scribed |
Participiu prezent | scribing |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר (sofér, „secretar”).
Pronunție
- AFI: /skʁib/
Substantiv
scribe m., scribes pl.
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
Etimologie
Din scriber.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
(Latina)
Etimologie
Din scrībō.
Pronunție
- AFI: /ˈskriː.be/
Verb
- forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ activ pentru scrībō.