engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie scribe, care provine din franceză veche scribe < latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר‏ (sofér, „secretar”).

Pronunție

  • AFI: /skɹaɪb/


Substantiv

scribe, pl. scribes

  1. (ist.) scrib; (spec.) copist, notar
    In Ancient Egypt, scribes often performed tedious tasks, such as copying texts by hand.
  2. (înv.) știutor de carte
  3. (tehn.) ac de trasat
  4. (umor.) scriitor; (spec.) jurnalist

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to scribe
Infinitiv to scribe
Prezent simplu
pers. 3 sg.
scribes
Trecut simplu scribed
Participiu trecut scribed
Participiu prezent scribing
  1. a scrie
  2. a înscrie, a grava
  3. a nota, a înregistra
  4. (tehn.) a trasa

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר‏ (sofér, „secretar”).

Pronunție


Substantiv

scribe m., scribes pl.

  1. (ist.) scrib; (spec.) copist, notar

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din scriber.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de prezent pentru scriber.
  2. forma de imperativ pentru scriber.





latină

(Latina)

Etimologie

Din scrībō.

Pronunție

  • AFI: /ˈskriː.be/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ activ pentru scrībō.