scurtime

română

Etimologie

Din scurt + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /skur'ti.me/

Substantiv

Declinarea substantivului scurtime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scurtime	scurtimi
Articulat	scurtimea	scurtimile
Genitiv-Dativ	scurtimii	scurtimilor
Vocativ	scurtime	scurtimilor

1. însușirea de a fi scurt.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online