seamăn

română

Variante

• semen

Etimologie

Din a semăna (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ˈse̯a.mən/

Substantiv

Declinarea substantivului seamăn
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	seamăn	semeni
Articulat	seamănul	semenii
Genitiv-Dativ	seamănului	semenilor
Vocativ	seamănule	semenilor

1. cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om).

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar.

Expresii

• A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din semăna.

Verb

1. (considerat eronat) forma de persoana a I-a singular la prezent pentru semăna.
2. (considerat eronat) forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru semăna.

Sinonime

• 1-2: semăn

Anagrame

• asemăn
• nășeam
• semăna

Referințe

• DEX '98 via DEX online