sectă
română
Etimologie
Din franceză secte < latină secta.
Pronunție
- AFI: /'sek.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sectă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sectă | secte |
| Articulat | secta | sectele |
| Genitiv-Dativ | sectei | sectelor |
| Vocativ | sectă | sectelor |
- comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă; (p.ext.) grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filozofice sau politice).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online