biserică
Etimologie
Din latină băsĭlĭca.
Pronunție
- AFI: /bi'se.ri.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului biserică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | biserică | biserici |
Articulat | biserica | bisericile |
Genitiv-Dativ | bisericii | bisericilor |
Vocativ | ' | ' |
- clădire destinată celebrării unui cult creștin.
- instituția creștinismului în ansamblu.
- comunitate religioasă de același cult.
- Biserica ortodoxă.
Sinonime
- 1: (bis.) casa Domnului, (înv.) sfinție, sfințire
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios
- A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
- A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute
Traduceri
edificiu construit și amenajat special pentru celebrarea cultului creștin
|
|