semnatar

română

Etimologie

Din franceză signataire (după semna).

Pronunție

• AFI: /sem.na'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului semnatar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	semnatar	semnatari
Articulat	semnatarul	semnatarii
Genitiv-Dativ	semnatarului	semnatarilor
Vocativ	semnatarule	semnatarilor

1. persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc.

Cuvinte derivate

• contrasemnatar
• cosemnatar
• semnatară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• stârneam

Referințe

• DEX '98 via DEX online