împuternicire

română

Etimologie

Din a împuternici.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pu.ter.niˈʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împuternicire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împuternicire	împuterniciri
Articulat	împuternicirea	împuternicirile
Genitiv-Dativ	împuternicirii	împuternicirilor
Vocativ	împuternicire	împuternicirilor

1. acțiunea de a împuternici și rezultatul ei.
2. (jur.) mandat, procură.
3. (rar) întărire, fortificare.
4. intensificare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online