împuternicire
română
Etimologie
Din a împuternici.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pu.ter.ni'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împuternicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împuternicire | împuterniciri |
| Articulat | împuternicirea | împuternicirile |
| Genitiv-Dativ | împuternicirii | împuternicirilor |
| Vocativ | împuternicire | împuternicirilor |
- acțiunea de a împuternici și rezultatul ei.
- (jur.) mandat, procură.
- (rar) întărire, fortificare.
- intensificare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online