stârni
Etimologie
Probabil din latină sternere.
Pronunție
- AFI: /stɨrˈni/
Verb
| Conjugarea verbului (se) stârni | |
| Infinitiv | a (se) stârni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) stârnesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) stârnească |
| Participiu | stârnit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a face ca un animal să-și părăsească ascunzătoarea pentru a-l vâna.
- A stârni prin pădure în căutarea vânatului.
- (v.tranz.) a mișca, a urni ceva din loc, a face să se ridice în sus praful sau frunzele.
- (v.tranz.) a provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a ațâța.
- (v.refl.) (despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) a se porni, a se isca, a se dezlănțui, a izbucni
- a da naștere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca
- (v.tranz.) (reg.) a născoci, a scorni, a inventa.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a agasa; a provoca
|