sfârcui

română

Etimologie

Din sfârc + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /sfɨr.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului sfârcui
Infinitiv	a sfârcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sfârcui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sfârcuie
Participiu	sfârcuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a plesni cu sfârcul biciului.

Cuvinte derivate

• sfârcuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online