sfârc

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /sfɨrk/

Substantiv

Declinarea substantivului sfârc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfârc	sfârcuri
Articulat	sfârcul	sfârcurile
Genitiv-Dativ	sfârcului	sfârcurilor
Vocativ	sfârcule	sfârcurilor

1. vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; (spec.) mamelon.
2. tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgârci.
3. vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului).

Cuvinte derivate

• sfârcui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online