sfârtica

română

Variante

• sfârteca

Etimologie

Din latină *exfracticare (< fractus).

Pronunție

• AFI: /sfɨr.ti'ka/

Verb

Conjugarea verbului sfârtica
Infinitiv	a sfârtica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sfârtic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sfârtice
Participiu	sfârticat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a sfâșia, a rupe în bucăți.

Cuvinte derivate

• sfârticare
• sfârticat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sfârcâit

Referințe

• DEX '98 via DEX online