sfâșia
Etimologie
Din latină *exfasciare.
Pronunție
- AFI: /sfɨ.ʃiˈ(j)a/
Verb
| Conjugarea verbului sfâșia | |
| Infinitiv | a sfâșia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sfâșii |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sfâșie |
| Participiu | sfâșiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a rupe cu mâna în bucăți, în fâșii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase.
- (v.tranz.) (fig.) a chinui, a îndurera pe cineva.
- (v.tranz.) (despre animale) a mușca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colții, cu ghearele.
- (v.tranz.) a ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi.
Cuvinte derivate
Expresii
- A sfâșia (sau, refl., a i se sfâșia) cuiva inima = a produce (sau a simți) o mare durere
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sfâșia.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sfâșia.
Referințe
- DEX '98 via DEX online