sfănțoaică

română

Etimologie

Din sfanț + sufixul -oaică.

Pronunție

• AFI: /sfənˈʦo̯aj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfănțoaică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfănțoaică	sfănțoaice
Articulat	sfănțoaica	sfănțoaicele
Genitiv-Dativ	sfănțoaicei	sfănțoaicelor
Vocativ	sfănțoaică	sfănțoaicelor

1. (înv.) monedă care valora jumătate de sfanț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online