sfanț

română

Variante

• sfanțih

Etimologie

Din germană Zwanzig (er).

Pronunție

• AFI: /sfanʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului sfanț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfanț	sfanți
Articulat	sfanțul	sfanții
Genitiv-Dativ	sfanțului	sfanților
Vocativ	sfanțule	sfanților

1. veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. xIX; sorcovăț; (p.gener.) monedă măruntă, ban, para.

Cuvinte derivate

• sfănțișor
• sfănțoaică
• sfănțui
• sfănțuică

Expresii

• A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online