sfănțuică

română

Etimologie

Din sfanț + sufixul -uică.

Pronunție

• AFI: /sfənˈʦuj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfănțuică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfănțuică	sfănțuici
Articulat	sfănțuica	sfănțuicile
Genitiv-Dativ	sfănțuicii	sfănțuicilor
Vocativ	sfănțuică	sfănțuicilor

1. (înv.) sfănțoaică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online