sfărâmător

română

Etimologie

Din a sfărâma + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /sfə.rɨ.mə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului sfărâmător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfărâmător	sfărâmătoare
Articulat	sfărâmătorul	sfărâmătoarele
Genitiv-Dativ	sfărâmătorului	sfărâmătoarelor
Vocativ	sfărâmătorule	sfărâmătoarelor

1. mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online