sfară

română

Variante

• șfară

Etimologie

Din slavă (veche) skvara.

Pronunție

• AFI: /'sfa.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfară	invariabil
Articulat	sfara	invariabil
Genitiv-Dativ	sferii	invariabil
Vocativ	sfară	invariabil

1. miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios.

Cuvinte derivate

• sfarog

Expresii

• A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online