română

Etimologie

Din slavă svĕniti sę, svĕnją sę.

Pronunție

  • AFI : /sfiˈi/


Verb


Conjugarea verbului
se sfii
Infinitiv a se sfii
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă sfiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se sfiască
Participiu sfiit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de...
    Hai, nu te sfiești, spune!

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe