sfiire

română

Etimologie

Din sfii.

Pronunție

• AFI: /sfi'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului sfiire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfiire	sfiiri
Articulat	sfiirea	sfiirile
Genitiv-Dativ	sfiirii	sfiirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a sfii și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri