sigila

română

Etimologie

Din latină, italiană sigillare.

Pronunție

• AFI: /si.ʤi'la/

Verb

Conjugarea verbului sigila
Infinitiv	a sigila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sigilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sigileze
Participiu	sigilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune, a aplica un sigiliu; a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii; a pecetlui.

Cuvinte derivate

• desigila
• sigilare
• sigilat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• galiși
• glisai

Referințe

• DEX '98 via DEX online