silf

română

Din franceză sylphe < latină sylphus.

Declinarea substantivului silf
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	silf	silfi
Articulat	silful	silfii
Genitiv-Dativ	silfului	silfilor
Vocativ	silfule	silfilor

(în mitologia popoarelor germanice) duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului.