silfă
română
Etimologie
Din silf.
Pronunție
- AFI: /'sil.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului silfă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | silfă | silfe |
| Articulat | silfa | silfele |
| Genitiv-Dativ | silfei | silfelor |
| Vocativ | silfo | silfelor |
- (rar; în mitologia popoarelor germanice) duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online