silfă

română

Etimologie

Din silf.

Pronunție

• AFI: /'sil.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului silfă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	silfă	silfe
Articulat	silfa	silfele
Genitiv-Dativ	silfei	silfelor
Vocativ	silfo	silfelor

1. (rar; în mitologia popoarelor germanice) duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• falși

Referințe

• DEX '98 via DEX online