(italiano)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție


Substantiv

siluro m., siluri pl.

  1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn
  2. (mar.) torpilă, torpedo

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Derivat regresiv din silurare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru silurare.

Referințe





(português)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

  • AFI: /si'lu.ɾu/


Substantiv

siluro m., siluros pl.

  1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





(español)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

  • AFI: /si'lu.ɾo/


Substantiv

siluro m., siluros pl.

  1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn
  2. (mar.) torpilă, torpedo

Sinonime

Referințe