(italiano)

Etimologie

Din verbul slanciare.

Pronunție

  • AFI: /'zlanʧo/


Substantiv

slancio m., slanci pl.

  1. salt, săritură, hop
  2. (fig.) impuls, îndemn, imbold
  3. (p. ext.) elan, avânt
    Con grande slancio.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din slanciare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru slanciare.