slobozitor

română

Etimologie

Din a slobozi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /slo.bo.zi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului slobozitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	slobozitor	slobozitoare
Articulat	slobozitorul	slobozitoarele
Genitiv-Dativ	slobozitorului	slobozitoarelor
Vocativ	slobozitorule	slobozitoarelor

1. parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online