smerire

română

Etimologie

Din smeri.

Pronunție

• AFI: /sme'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului smerire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	smerire	smeriri
Articulat	smerirea	smeririle
Genitiv-Dativ	smeririi	smeririlor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a smeri și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri