smeri
Etimologie
Din slavă sŭmĕriti.
Pronunție
- AFI: /sme'ri/
Verb
Conjugarea verbului (se) smeri | |
Infinitiv | a (se) smeri |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) smeresc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) smerească |
Participiu | smerit |
Conjugare | IV |
- (v.refl.) a avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect.
- (bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu.
- Se smerește în fața divinității.
- (v.tranz.) (înv.) a înfrânge mândria cuiva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a se umili, a fi supus
|