solfegiu

română

Etimologie

Din italiană solfeggio.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului solfegiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	solfegiu	solfegii
Articulat	solfegiul	solfegiile
Genitiv-Dativ	solfegiului	solfegiilor
Vocativ	solfegiule	solfegiilor

1. mică piesă muzicală fără cuvinte, compusă în vederea exercițiilor; exercițiu vocal executat fără cuvinte, menit să dezvolte auzul și deprinderea de a citi notele muzicale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online