spion
Etimologie
Din germană Spion, italiană spione. Confer franceză espion.
Pronunție
- AFI: /spiˈon/
Substantiv
Declinarea substantivului spion | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | spion | spioni |
Articulat | spionul | spionii |
Genitiv-Dativ | spionului | spionilor |
Vocativ | spionule | spionilor |
- persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă.
- persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații).
- lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online