spulberătură

română

Etimologie

Din a (se) spulbera + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /spul.be.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului spulberătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spulberătură	spulberături
Articulat	spulberătura	spulberăturile
Genitiv-Dativ	spulberăturii	spulberăturilor
Vocativ	spulberătură	spulberăturilor

1. (rar) zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; (p.ext.) lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online