română

Etimologie

Din stărui.

Pronunție

  • AFI: /stə.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stăruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăruire stăruiri
Articulat stăruirea stăruirile
Genitiv-Dativ stăruirii stăruirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a stărui și rezultatul ei.


Traduceri