stărui
Etimologie
Din bulgară стараия сe (staraija se).
Pronunție
- AFI: /stə.ru'i/
Verb
| Conjugarea verbului stărui | |
| Infinitiv | a stărui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
stăruiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să stăruiască |
| Participiu | stăruit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista.
- (v.intranz.) a rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista.
- (v.intranz.) a lucra cu perseverență la ceva.
- (v.intranz.) a continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online