stibină
română
Etimologie
Din franceză stibine, germană Stibin.
Pronunție
- AFI: /sti'bi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stibină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stibină | stibine |
| Articulat | stibina | stibinele |
| Genitiv-Dativ | stibinei | stibinelor |
| Vocativ | stibină | stibinelor |
- sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic, de culoare neagră, care formează cristale lungi și subțiri.
- Minerul a descoperit un lung cristal de stibină.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online