stigmă

română

Etimologie

Din latină, franceză stigma.

Pronunție

• AFI: /'stig.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului stigmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stigmă	stigme
Articulat	stigma	stigmele
Genitiv-Dativ	stigmei	stigmelor
Vocativ	stigmă	stigmelor

1. (biol.) organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online