stivuitoare

română

Etimologie

Din stivuitor.

Pronunție

• AFI: /sti.vu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului stivuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stivuitoare	stivuitoare
Articulat	stivuitoarea	stivuitoarele
Genitiv-Dativ	stivuitoarei	stivuitoarelor
Vocativ	stivuitoareo	stivuitoarelor

1. muncitoare care se ocupă cu stivuirea; stivatoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• autoserviți

Referințe

• DEX '98 via DEX online