străbatere

română

Etimologie

Din străbate.

Pronunție

• AFI: /strə'ba.te.re/

Substantiv

Declinarea substantivului străbatere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străbatere	străbateri
Articulat	străbaterea	străbaterile
Genitiv-Dativ	străbaterii	străbaterilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a străbate și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri