străbatere
română
Etimologie
Din străbate.
Pronunție
- AFI: /strə'ba.te.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului străbatere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | străbatere | străbateri |
| Articulat | străbaterea | străbaterile |
| Genitiv-Dativ | străbaterii | străbaterilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a străbate și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri