străfulgerare

română

Etimologie

Din străfulgera.

Pronunție

• AFI: /strə.ful.ʤe'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului străfulgerare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străfulgerare	străfulgerări
Articulat	străfulgerarea	străfulgerările
Genitiv-Dativ	străfulgerării	străfulgerărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a străfulgera și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri