străfulgera

română

Etimologie

Din stră- + a fulgera.

Pronunție

• AFI: /strə.ful.ʤe'ra/

Verb

Conjugarea verbului străfulgera
Infinitiv	a străfulgera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	străfulger
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să străfulgere
Participiu	străfulgerat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a luci, a sclipi (ca un fulger).
2. (v.intranz.) (fig.) (despre un gând, o idee) a-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte.
3. (v.tranz.) a lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate.
4. (v.tranz.) (fig.) a străbate cu mare iuțeală.

Cuvinte derivate

• străfulgerare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online