strănutat
română
Etimologie
Din verbul a strănuta.
Pronunție
- AFI: /strə.nuˈtat/
Substantiv
| Declinarea substantivului strănutat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strănutat | strănutaturi |
| Articulat | strănutatul | strănutaturile |
| Genitiv-Dativ | strănutatului | strănutaturilor |
| Vocativ | strănutatule | strănutaturilor |
- acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din strănuta.
Verb
- forma de participiu trecut pentru strănuta.
Referințe
- DEX '98 via DEX online