strănutat

română

Etimologie

Din verbul a strănuta.

Pronunție

• AFI: /strə.nuˈtat/

Substantiv

Declinarea substantivului strănutat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strănutat	strănutaturi
Articulat	strănutatul	strănutaturile
Genitiv-Dativ	strănutatului	strănutaturilor
Vocativ	strănutatule	strănutaturilor

1. acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din strănuta.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru strănuta.

Referințe

• DEX '98 via DEX online