stramă
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer a destrăma.
Pronunție
- AFI: /'stra.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului stramă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | stramă | strame |
Articulat | strama | stramele |
Genitiv-Dativ | stramei | stramelor |
Vocativ | stramă | stramelor |
- (reg.) fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online