găurire

română

Etimologie

Din a găuri.

Pronunție

• AFI: /gə.u'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului găurire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	găurire	găuriri
Articulat	găurirea	găuririle
Genitiv-Dativ	găuririi	găuririlor
Vocativ	găurire	găuririlor

1. acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online