sublima

română

Din franceză sublimer.

Conjugarea verbului sublima
Infinitiv	a sublima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sublimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sublimeze
Participiu	sublimat
Conjugare	I

(v.intranz.) (despre corpuri chimice) a trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă.
(v.intranz.) a trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor.
(v.refl. tranz. intranz.) a (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare.
(v.refl. tranz. intranz.) (fig.) a (se) purifica, a (se) rafina.