subordin

română

Etimologie

Din sub- + ordin (după franceză sous-ordre).

Pronunție

• AFI: /su'bor.din/

Substantiv

Declinarea substantivului subordin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	subordin	subordine
Articulat	subordinul	subordinele
Genitiv-Dativ	subordinului	subordinelor
Vocativ	subordinule	subordinelor

1. subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) în subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online