suprapunere

română

Etimologie

Din a suprapune.

Pronunție

• AFI: /su.pra'pu.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului suprapunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suprapunere	suprapuneri
Articulat	suprapunerea	suprapunerile
Genitiv-Dativ	suprapunerii	suprapunerilor
Vocativ	suprapunere	suprapunerilor

1. acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online