suprapune

română

Din supra- + a pune (după franceză superposer).

Conjugarea verbului suprapune
Infinitiv	a suprapune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	suprapun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să suprapuie
Participiu	suprapus
Conjugare	III

(v.tranz.) a așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva.
(v.tranz.) (geom.) a pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea.
(v.refl.) (despre două suprafețe) a se afla așezat deasupra altuia; (p.ext.) a avea loc în același timp; a coincide.